Omul uitării….

Viața lui Iosif este caracterizată de uitare. După tot binele pe care Iosif la făcut paharnicului a avut o singură răsplătire: „Mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif! L-a uitat!”-Geneza 40:23!

Iosif este omul pe care toată lumea îl uită. După ce este vândut madianiților, Iosif este jelit de tatăl lui, dar după câtăva vreme este uitat. De frații lui, nici nu mai zic….abia au așteptat ca să scape de Iosif și să uite de el și de visurile lui mândre. Potifar este binecuvâtat din princina lui Iosif, dar din cauza unei nedreptăți îl trimite pe sclavul lui la închisoare și îl uită  acolo. Paharnicul după ce scapă pereții închisorii și da de bine îl uită pe Iosif.  Parcă toată lumea îl uită pe Iosif.

Principiul pentru astăzi este: Chiar dacă toată lumea te-ar uita, Dumnezeu nu te uită!!! Pot să te uite toți cei dragi ai tăi, toate persoanele la care le-ai făcut bine, Dumnezeu nu te uită niciodată. Nu l-a uitat pe Iosif și nu te va uita nici pe tine.

Psalmul 27: 10 spune „căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește!” Persoanele care trebuiau să îți ofere dragostea lor, te-au părăsit. Au uitat de tine. Nu te bagă în seamă. Nu își manifestă dragostea lor făță de cel căruia i-au oferit viață. Totuși, în astfel de suferințe cumplite Domnul te primește. Dumnezeu nu te uită! Dumnezeu este acolo și veghează asupra ta! Dumnezeu este acolo și așteaptă să treacă timpul și să își împlinească planul lui cu tine!

Deși paharnicul l-a uitat pe Iosif, evreu era în mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu însuși veghea să-și împlinească planul Lui perfect cu privire la „făcătorul de vise”. După câtva timp, aproximativ 2 ani de zile, paharnicul își aduce aminte de Iosif….pentru că Dumnezeu dorea să îl înalțe și să scape viața unui popor în mare număr prin viața aceluia în care a adăugat multe necazuri.

Deși toată lumea îl uită, Iosif nu ține ranchiună și amărăciune în inima lui față de ei. Primul copil care i se naște în țara Egiptului este numit: „Uitare” sau Manase. Pentru că Iosif a zis: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu!”. Iosif este omul care deși a fost uitat, el însuși a uitat toată durerea produsă în viața lui de oameni!

Ești omul uitării? Chiar dacă oamenii te-au părăsit și te-au uitat….Dumnezeu te poartă în inima Lui. Dumnezeu nu te uită, chiar dacă ți se pare că El nu intervine în viața ta! El este acolo și veghează să își ducă planul la îndeplinire. Trebuie doar să treacă timpul hotărât de El….

Este vremea ca Domnul să lucreze (Psalmul 119:126)…

Anunțuri
Notă | Publicat pe de | Etichetat , , | 1 comentariu

”Io mi-s Doamne pui de d(r)ac!”

Întotdeauna teologia și liturghia sunt nedespărțite. Dacă închinarea influențează teologia, atunci teologia informează închinarea. Spune-mi care este concepția ta despre lume și viață și voi vedea din viața ta dacă trăiești după Scripturi. Concepția ta despre Dumnezeu, Cristos, Duhul Sfânt, Păcat, Mântuire, Biserică determină modul în care te apropii și te raportezi la Dumnezeu, Cristos, Duhul Sfânt, Păcat, Biserică.

Deși închinarea este un subiect foarte controversat în ultima vreme, în acest articol vreau să condamn o închinare drăcească, firească, pămăntească. Cum? Există așa ceva? Oooo….încă mai mult decât ne închipuim noi!

 

M-am cutremurat și încă mă cutremur….Nu mi-am imaginat că există așa ceva în Romania, dar vorba cuiva: „ Acum nimic nu mă mai surprinde!”

Închinarea nu este un subiect relativ….așa cum susțin unii. Închinarea nu intră în încredințările din Romani 14. Cine susține lucrul acesta înseamnă că nu a citit Romani 14 ori hermeneutica lui este una alegorică. Unde scrie despre muzică și închinare în Romani 14? Pavel este explicit…părerile îndoielnice sunt cu privire la mâncare: vs 2, 3, 6, 14, 15, 17, 20, 21,23 și cu privire la zile: 5, 6. Încredințarea personală este cu privire la mâncare și anumite zile!

Închinarea nu ține nici de gust, nici de preferință, nici de biserica în care ai crescut (harul e doar la penticostali că au acordeonul sau harul e doar la baptiști că fanfara e extraordinară).  Dacă închinarea ar ține de gust, permiteți-mi să îmi exprim gusturile. Sunt baptist, nu-mi place fanfara, dar iubesc acordeonul…..și aș putea să zic mai multe.

Nu…. închinarea nu trebuie luată ușor….pentru că închinarea nu este inițiativa omului, nici măcar ideea omului. Închinarea este inițiativa și ideea lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu a pretins o anumită liturghie specifică poporului Său. Poruncile alea stricte trebuiau să fie respectate de evrei, dacă ei doreau să se închine corect înaintea lui Dumnezeu și Dumnezeu să primească închinarea lor. În momentul în care preoții au adus foc străin pe altar, Dumnezeu i-a judecat, omorându-i pe loc! Dar veți zice: „păi asta a fost în Vechiul Legâmănt! În Biserică, lucrurile sunt mai simple. Dumnezeu lasă pe om să se închine liber înaintea Lui!” De acord. Totuși ce înseamnă libertatea aceasta? Cum definești ”LIBER PRIN HAR”? Înseamnă să țopăi ca descreieratu’ și să te unești la horă ca destrăbălatu’? Înseamnă să conduci închinarea cu capul acoperit cu basca maramureșenilor? În nici un caz…LIBER PRIN HAR înseamnă să fii adus la viață împreună cu Hristos, pentru că singur nu puteai face lucrul acesta. Înainte să fi adus la viață, erai mort în păcatele și în greșelile tale și îl aveai ca tată pe diavolul (Ioan 8:44). LIBER PRIN HAR înseamnă că înainte de veșnicii Dumnezeu te-a ales ca să fii sfânt și fără prihană (Efeseni 1:4). LIBER PRIN HAR înseamnă că Hristos și-a dat viața pentru tine și te-a adus într-o relație mântuitoare cu Dumnezeu. LIBER PRIN HAR înseamnă că Duhul Sfânt te-a chemat într-un mod eficace. LIBER PRIN HAR înseamnă că ești păstrat în HAR și că perseverezi în HAR!

LIBER PRIN HAR înseamnă că prima dată trebuie să fie o eliberare. ”Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi!” (Ioan 8:32)! Cine nu a cunoscut adevărul, nu este liber! Îmi pun mare semne de întrebare cu privire la viața acelora care îmbrățișază asemenea imitații demonice și spun că sunt fii de leu, de Dumnezeu…Deci să nu avem pretenții de la cei care nu sunt eliberați de sub robia păcatului să trăiască sau să se închine ca și când ar fi liberi prin har…

Să urmăm exemplul apostolului Pavel: ”Numai nu faceți din libertate o pricină ca să trăiți pentru firea pământească!” Cine este cu adevărat născut din nou, își va trăi libertatea în Hristos în conformitate cu Sfintele Scripturi! Cine nu este născut din nou întotdeauna va trăi pentru firea lui pământească…

Eu sigur nu-s pui de d(r)ac!!!!! ALELUIA!

Publicat în Convingeri personale, Slujire | Etichetat , , | 6 comentarii

Fabrica de vise!

Cartea Geneza este cartea începuturilor. Ea prezintă începutul creației, începutul primei familii, începutul poporului Israel. Nu doar că Geneza este cartea începuturilor, dar ea este și cartea visurilor. În Geneza toată lumea visează. Iacov visează la Betel. Iosif visează în timp ce dormea liniștit în patul de acasă. Paharnicul și pitarul visează în închisoare. Faraon visează în cel mai crucial moment al împărăției lui!

Scriptura ne învață în Iov 33:14-15 că Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-altul. Dumnezeu vorbește! Problema nu este la El, problema este la om, căci omul nu ia seama. Cum vorbește Dumnezeu? În multe feluri și în multe chipuri: când prin oameni, când prin natură, când prin Scriptură, când prin împrejurări, când prin vedenii de noapte, când prin visuri.

În cazul oamenilor din Geneza, Dumnezeu le-a vorbit când dormeau în patul lor, cufundați într-un somn adânc. Dumnezeu le-a vorbit prin visuri…și în ce mod le-a vorbit prin ele.

În cazul lui Iosif și a celorlalți visători din Geneza nu este vorba despre ceea ce zice Eclesiastul. În cazul lor, visurile nu s-au născut din mulțimea gândurilor lor (Eclesiastul 5:3). În dreptul lor, sursa visurilor era Dumnezeu. Dumnezeu a dorit să îi inștințeze pe fiecare cu privire la ceea ce se va întâmpla în viitor. Și Dumnezeu i-a înștințat!

Iosif istorisește ambele visuri fraților lui, însă fără să le ofere semnificația lor. Tatăl său, Iacov, bănuiește ceva atunci când spune că oare: ”nu cumva com veni, eu, mama ta și frații tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?” Ei câtă dreptate avea Iacov. Nu știa el planul lui Dumnezeu și de aceea l-a mustrat pe Iosif. Nu știa dacă în acel moment, Iosif a primit din partea lui Dumnezeu tâlcuirea viselor lui, dar cu siguranță că odată cu trecerea anilor, a înțeles mesajul și planul lui Dumnezeu cu viața lui. De unde sunt așa de sigur? Trec anii și Iosif ajunge la închisoare. Acolo își face doi prieteni buni. Unul este paharnicul faraonului, iar celălalt pitarul faraonului. Într-o zi, ambii se trezesc „cu fața la cearșaf” din cauza a ceea ce au visat. Îi povestesc lui Iosif visurile, iar acestea capătă o semnificație deosebită din partea lui Dumnezeu. Pentru că dacă visurile vin de la Dumnezeu, atunci Dumnezeu va oferi și tălmăcirea. După doar trei zile, ambele visuri se împlinesc. Unul este repus în funcție, altul este spânzurat. Întocmai cum a spus Iosif. Convingerea mea este că în momentul în care Iosif văzut împlinirea exactă a visurilor din viața celor doi (paharnic și pitar), Iosif a știu exact care este tălmăcirea visurilor din tinerețea lui.

De la acest eveniment, mai scurg doi ani din viața lui Iosif și este scos din închisoare. Trebuia să ofere tâlmăcire pentru visurile celui mai important om de pe fața pământului, pentru împăratul Egiptului. Acesta are două visuri similare, care aveau un singur mesaj. Iar Iosif nu se sfiește să țină ascunsă care a fost intenția lui Dumnezeu. ”Cât priveşte faptul că faraon a visat visul de două ori înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire” (Geneza 41:32)! Aceleași cuvinte ar fi fost valabile și pentru Iosif în tinerețea lui, când și el a avut două visuri similare, cu un singur mesaj. Imposibil pentru Iosif să nu fii știut planul lui Dumnezeu pentru viața lui. De fapt cred eu, că tocmai lucrul acesta la ținut pe Iosif tare în mijlocul atâtor adeversități care au venit peste viața lui (urât de frați, vândut de frați, sclav și pușcăriaș). Cine și-ar fi dorit un asemenea cazier? Cu siguranță că nimeni. Dar atunci când știi planul lui Dumnezeu, te încrezi în El și ești dispus să mergi mai departe știind că „lucrul este hotărât de Dumnezeu și că Dumnezeu se va grăbi să-L aducă la îndeplinire!”

Principiul pentru astăzi este următorul: Atunci când visul este de la Dumnezeu, Dumnezeu va oferi și semnificația lui și Dumnezeu se va grăbi să-l împlinească!!! Când visul se naște din mulțimea gândurilor atunci el se va spulbera!

Doamne lasă „fabrica Ta de vise” în viața noastră….și du-le la îndeplinire!

Publicat în Convingeri personale, Din cartea Înțelepciunii, Dumnezeu Atotsuficient, Meditații, Oameni din V.T. | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Casa de modă

 

Iosit s-a născut într-o familie numeroasă. Foarte repede a ajuns favoritul tatălui. Oricine ar fi văzut lucrul acesta ar fi spus numai decât: ”viitorul sună bine”, în dreptul lui Iosif. Și totuși povestea vieții lui, demonstrează că de multe ori lucrurile nu sunt așa cum ne așteptăm noi. Nici măcar el nu se aștepta să treacă prin tot ceea ce a trecut! Ce învățăm din viața lui Iosif? Următoarele articole vor prezenta câteva principii din viața lui Iosif bazate pe Geneza 37-50!

 

Bătălia pentru ”haină”

Tata lui Iosif l-a îmbrăcat! Frații lui l-au dezbrăcat!

Potifar l-a îmbrăcat! Potifaresa l-au dezbrăcat!

Temnicerul l-a îmbrăcat! Slujitorii lui Faraon l-au dezbrăcat!

Într-un final, Faraon l-a îmbrăcat cu haine din in subțire (Geneza 41:42)!

Iosif urmat cursurile multor case de modă. Versace, Armani și alte case de modă contemporane sunt „copii mici” pe lângă locurile unde Iosif a fost student!

Primul principiu afirmă: Întotdeauna este cineva care dorește să te îmbrace, și întotdeauna este cineva care dorește să te dezbrace! Cineva dorește să te îmbrace cu haina unui caracter frumos, iar altcineva dorește să te dezbrace de puritatea caracterului tău. Părinții, Biserica dorește să fii îmbrăcat în sfințenie, iar lumea dorește să te dezbrace de haina curăției și a credincioșiei tale! Dumnezeu întotdeauna îmbracă, iar diavolul dezbracă.

Isus se întâlnește într-o zi cu un îndrăcit. Îndrăcitul era mânat de o legiune de demoni și nimeni nu îl putea domoli. Locuința lui era în cimitir, printre morminte! Te-ai fi așteptat măcar să fie dus la spitalul de nebuni, dar orice lanț și orice cătușe parcă erau un fir de ață în mâna lui. Nimeni nu putea să îl țină legat. Parcă sunt niște scene dintr-un film de groază! Un îndrăcit umblă gol prin morminte, țipând și tăindu-se cu pietre, amenințând pe cei care se apropiau de el!  În nici un caz nu mi-aș fi dorit să trăiesc în aceea localitate. Cu atât mai mult să o vizitez. Totuși nu a fost cazul Domnului Isus. El a mers în ținutul Gadarenilor cu un scop precis. A mers acolo să îl îmbrace pe lunaticul acela. Și după ce a scos legiunea aceea de demoni din îndrăcit, Scriptura menționează că omul stătea jos îmbrăcat și întreg la minte! Acolo unde diavolul dorește să dezbrace, Dumnezeu îmbracă!

Diavolul dorește să dezbrace Biserica de mântuirea ei, de mărturia ei și se luptă în fiecare zi să facă lucrul acesta. Diavolul caută să înghită dacă este cu putință chiar și pe cei aleși! Dar slavă Domnului că nu este cu putință. Cel care a fost dezbrăcat odată de haina robiei păcatului și a fost îmbrăcat cu haina justificării prin credință este cu neputință să fie biruit de diavolul! Apocalipsa 19 menționează evenimentul nunții Mielului! Eveniment care produce mare bucurie, veselie, entuziasm și desfătare! Cea mai măreață și fastuoasă nuntă din Univers! Este nunta Mielului! Miel care a fost junghiat pentru Mireasa Sa! Miel care s-a sacrificat pentru Mireasa Sa cu scopul de a o înfățisa înaintea Tatălui slăvită, fără pată, fără zbărcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană (Efeseni 5:27)! Cristos și-a dat viața pentru Biserica Sa pentru ca să o îmbrace în hainele sfințeniei și neprihănirii! Mireasa Mielului s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat! Cea mai frumoasă rochie de mireasă este aceea dăruita de Dumnezeu. Hainele din in subțire, stralucitor și curat sunt hainele care ar trebui să fie dorite de Biserică și în Biserică. ”Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților” (Apocalipsa 19:8). Când diavolul dorește să te dezbrace de haina pe care o porți, adu-i aminte că Cel care te-a îmbrăcat cu această haină este Mielul care a fost junghiat, Mirele Tău!

Același îndemn pe care Pavel îl oferă romanilor e valabil și astăzi pentru noi: ”Îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos!” (Romani 13:14).

 

Notă | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Sunt dependent de har!

Dacă orice om este dependent de ceva, cel mai extraordinar este să fii dependent de har! Nu de băutură, nici de tutun, nici de cafea sau Coca-Cola, nici de prietenii virtuale, nici de pornografie, nici de putere, nici de popularitate, sau orice altceva. Pentru orice om născut din nou singura lui dependență trebuie să fie dependența de Dumnezeu! Așa cum un copilaș depinde  în toate de tata lui, noi cei care suntem copii lui Dumnezeu depindem de Tată nostru care este în ceruri. Așa cum în fiecare clipă depindem de aerul pe care îl respirăm, în fiecare clipă să depindem de Harul Domnului nostru Isus Hristos!!!

Nu știu cine este autorul acestei poezii, dar exprimă excelent gândurile cu care plec în călătoria acestui an! Poezia se numește: ”Sunt dependent de HAR”

 

”Sunt dependent de har în existență,

Am viață deoarece El a decis

Indiferent prin ce și câte`oi trece

Răzbate`voi atât cât îmi e scris!

 

Sunt dependent de har în mântuire

Am fost salvat prin bunătatea Sa!

Merg pas cu pas pe calea cea îngustă

Doar câtă vreme mă va îndruma!

  

Sunt dependent de har în mărturie

Dau gust și luminez doar cât mi-e dat.

Nu pot fi cetățuie-n vârf de munte

Dacă de Sursă m`am deconectat!

 

Sunt dependent de har în orice lucru

Gândesc, vorbesc, sau fac ceva frumos

Numai atunci când ascultând de Tatăl

Mă lupt să fiu asemeni lui Hristos!

 

Astăzi când foarte mulți creștini aleargă,

Trudesc, se luptă și totuși toate`s în zadar,

Nu mă bazez pe propriile`mi forțe

Am fost ales să fiu un dependent de har!

 

Nu știu exact, dar sigur vine ziua

Când trece`voi al cerului hotar,

Atunci eu voi striga cât pot mai tare:

Ajunge acas’ un dependent de har!!!

  

Și-apoi încununat cu harfa`n mână

Plimbându`mă prin cer cu pasul rar

Voi îndemna pe sfinți, pe voi, pe fiecare

Da`ți slavă Domnului!!! Sunteți aici prin har!

  

Așa sunt eu, așa vă doresc și vouă,

Prieteni dragi și robi ai lui Hristos

Fiți dependenți de har în orice lucru

Atunci viața vă este cu folos!”

 

Pentru anul 2013 și pentru toată viața voastră: Fiți dependenți de Har!

 

Publicat în Convingeri personale, Dumnezeu Atotsuficient, Meditații, Poezii | Etichetat , , | 1 comentariu

Un articol excelent despre facebook și Lifebook! Merită să-l citiți! Felicitările mele autorului care și pune în aplicare ce scrie…și-a închis contul de facebook tocmai pentru a răscumpăra vremea și a da laic(like) Scripturii!

CALEADEVARULVIATA

Lumea in care totul „PLACE”.

1. Facebookometrul 
Dacă nu dai laic nu eşti creştin! aşa suna o invitaţie a unui cunoscut pe facebook… De când se măsoară creştinătatea unui om pe facebook? Să te ferească Domnul să nu fii dat laic că te mustra Domnul. La urmă cum zicea unul… Dar ce te doare să dai un „like”? Poate că socializarea înseamnă totuşi altceva… ppoate înseamnă mai mult decât „like”. O femeie într-un coşciug era recent postată pe facebook… e oare acesta un motiv de „like”? Copii mutilaţi de boală, oameni morţi sau în ipostaze indecente sunt oare motive de like?

2. … like but dislike..

Facebook-ul are câteva aspecte care definesc foarte bine lumea în care trăim. Postmodernismul, lumea relativităţii ne pune în faţa unui fapt recunoscut: o linie dreaptă poate fi în acelaşi timp şi dreaptă şi curbă. E vorba de accepţia potrivit căreia postmoderniştii spun că fiecare…

Vezi articol original 781 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Pîclișa: 30 noiembrie-2 decembrie 2012(2)

Pentru astăzi încă 2 mărturii…

 

      ”M-am bucurat mult sa va revăd pe fiecare în parte, dar mai ales să pot merge în misiune cu voi ca altă dată. Îmi lipsesc mult misiunile în care slujeam împreună. Mă bucur că ați păstrat aceași râvnă pentru Domnul și am văzut că-L slujiți cu bucurie. Dumnezeu să crească tot mai mult în voi râvna pentru El!
       Am fost întărită în Domnul când am văzut efortul și sacrificiul pe care surorile de la Ghirbom îl fac pentru a veni la casa Domnului în situația în care sunt. A fost un timp binecuvântat de Domnul nostru Isus Cristos. Mi-a plăcut și modul în care v-ați gândit cum să fie împărțit programul în perioada în care am fost acolo. Ceea ce mi-a plăcut mai puțin în comparație cu misiunea care a avut loc în urma cu doi ani, a fost seara de rugăciune de la Pîclișa, mă refer la faptul că anul acesta nu am fost atât de bucuroși sau nu a fost suficientă dăruire din partea noastră cât și a tinerilor din Pîclișa, ca să venim înaintea Lui așa cum merită El! Asta așa mi s-a părut mie. S-ar putea ca ceilalți să aibe păreri diferite. Oricum datoria noastra de copii de Dumnezeu e sa fim întotdeauna plini de Duhul Sfant și viața noastră să fie o închinare plăcută în  fiecare zi înaintea Lui, să nu așteptăm ca harul să se reverse doar la anumite ocazii. 
        În rest consider că totul a decurs bine și am avut parte atât de prezența cât și de îndurarea Lui. Nădăjduiesc că Domnul să fi privit cu plăcere la noi! 🙂
        Te rog transmite grupului salutări și faptul că am fost privilegiată să slujesc împreună cu ei! Îmi lipsesc mult :(”

Damaris Marcocean- Absolventă a Facultății de Litere, UEO

 
 
 
         ”Sunt șase ani de când a început buna tradiție de a merge  la Alba Iulia (Pîclișa) de 1 decembrie împreună cu tineri de la Universitatea Emanuel Oradea. Ne îndreptam spre un loc cu o tradiție încărcată dar fără a participa la evenimentele sărbătorii, cu excepția rugăciunii pentru România. Dacă la început mergeam pentru a ne unii cu tineri din toată România în moda conferințelor ce s-au multiplicat de la an la an dar slăbind calitativ, am descoperit că rugăciunea în cadrul restrâns a grupului de misiune împreună cu tinerii bisericii locale din Piclișa ne apropia mai mult de cer decât acele întâlniri în masă.
           Sunt 7-8 ani de când am făcut cunoștință cu Biserica Baptistă din Pîclișa și mereu am simțit că încărcătura cuvântului „frate” nu este doar o exprimare politicoasă că reflectă bucuria membrilor bisericii de a fi uniți în sângele lui Cristos.Anul acesta a fost diferit. Au lipsit o parte dintre grupul de misiune, o parte din tinerii bisericii locale. Parcă a fost o ultimă licărire a acestor întâlniri… Vremurile sau schimbat, prioritățile celor care au fost în grup s-au schimbat, iar absența unora mi-a fost greu s-o înghit sub pretextul că au fost prea ocupați deși întâlnirea a fost anunțată din timp… Am înțeles apoi că Dumnezeu vrea să cunoaștem alți tineri cu care să facem cunoștință și să avem părtășie înainte de a ne întâlni în cer. Chiar dacă unii  nu au putut să fie prezenti, slavă Domnului că Duhul Sfânt poate să fie prezent în inimile noastre și a fost și la întâlnirea de rugăciune a tinerilor de sâmbătă seara.
         Duminică la întâlnirea de la Ghirbom am învățat că se poate să mergi pe jos o oră jumătate ca să ajungi la Biserică, apoi să urci o pantă unsă cu noroi, să simți durerea reumatismului, a văduviei, să simți gustul acru al anilor trecuți de 70. În ciuda tuturor acestora să împlinești Scriptura și la Biserică să fii cum spune Psalmului 92:14: „Ei aduc roade şi la bătrâneţe. Sunt plini de suc şi verzi”. Ilustrația rugăciunilor, a cântărilor precum și setea după Cuvânt a surorilor de la Ghirbom îmi va rămâne multă vreme întipărită în minte. Nu ezit s-o dau exemplu de ori câte ori văd tineri sau biserici în care se simte miros de râncezeală…
           Nu știm dacă a fost sau nu ultima licărire a acestor întâlniri, dar slăvit să fie Domnul că flacăra întâlnirii cu Mântuitorul nimic nu o poate stinge. Ne vedem în cer…Psalmul 18:3  Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei!!!”

 Cosmin Basarabă,  Păstor al Bisericii Baptiste Peceiu

           Atât Damaris cât și Cosmin au dreptate cu privire la întâlnirea de sâmbătă seara. O seară dedicată rugăciunii în care Domnul a dat binecuvântarea Lui. Așteptarea mea cu privire momentele de rugăciune împreună cu tinerii era ca Domnul să revarse harul Lui și să își manifeste prezența Lui așa cum a făcut-o în urmă cu doi ani de zile(1 decembrie 2010). Pentru cei care am fost participat la aceea misiune, ne amintim cu plăcere de acele momente în care nu am mai fi plecat de la părtășie. 30-40 de tineri care am stat atunci 4 ore în rugăciune! Har de la Domnul! Totuși și experiența din anul acesta a fost unică. O frântură din părtășia care ne așteaptă în cer cu oameni „din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”(Apocalipsa 7:9-10)!!! Nu putem spune decât: SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!!!

Publicat în Arma Secretă, Grupul de misiune, Slujire | Etichetat , , | Lasă un comentariu